Chiar daca societatile cu raspundere limitata prezinta un interes pentru asociatii acestora intrucat le confera o anumita protectie in sensul in care nu raspund decat in limita aportului la capitalul social, pentru administratorii societatii lucrurile stau putin diferit.
Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv si sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora (daca exista).

Administratorul unei societati functioneaza in baza regulilor de la mandat si cele speciale prevazute de Legea 31/1990, nefiind necesara existenta unui contract care sa reglementeze drepturile si obligatiile acestuia.

In ceea ce priveste propriile acitivitati desfasurate in cadrul societatii acesta poate fi tinut raspunzator pentru urmatoarele fapte:

a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
b) existenta reala a dividendelor platite;
c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;
e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun;

De asemenea, legea prevede ca administratorii raspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor si sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau, dupa caz, auditorilor interni si auditorului financiar, toate aceste dispozitii regasindu-se in Legea societatilor, insa exista si alte reglementari care prevad ca organele de administrare ale societatii raspund pentru propriile fapte.

Spre exemplu Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei ofer posibilitatea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de a introduce o actiune impotriva fostilor administratori ai societatii prin care sa se dispuna ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut activitati de productie, comert sau prestari de servicii in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. In cazul nepredarii documentelor contabile catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atat culpa, cat si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumtia este relativa;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori;
h) orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului, constatata potrivit prevederilor prezentului titlu.

Inclusiv Codul de procedura fisicala prevede la art. 25 ca raspund solidar cu debitorul urmatoarele persoane: asociatii din asocierile fara personalitate juridica, inclusiv membrii intreprinderilor familiale, pentru obligatiile fiscale datorate de acestea, in conditiile prevazute la art. 20, alaturi de reprezentantii legali care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta;

Prin urmare, analizand dispozitiile legale enumerate mai sus, legea nu confera persoanelor imputernicite cu indeplinirea obiectului de activitate aceeasi limita privind raspunderea personala. Dupa cum se poate observa, orice activitate care este contrara societatii sau este indeplinita cu rea-credinta poate duce la urmarirea administratorilor pentru prejudiciile cauzate societatii.