In contextul actual al pietei muncii, relatia dintre angajat si angajator este reglementata prin contracte individuale de munca, care stabilesc drepturile si obligatiile fiecarei parti. Alegerea tipului de contract reprezinta un rol important in stabilitatea locului de munca, cat si adaptabilitatea companiei la dinamica pietei muncii. Cele mai frecvente forme de contracte sunt cele pe durata nedeterminata si pe durata determinata, fiecare avand caracteristici distincte, avantaje si dezavantaje care influenteaza atat dezvoltarea profesionala a angajatului, cat si strategiile angajatorului.

Conform art. 12 alin. (1) Codul Muncii prevede ca regula este ca un contract individual de munca se incheie pe durata nedeterminata, insa alin. (2) prin raportare la art. 83 stabileste ca exista si exceptii, iar contractul individual de munca se incheie si pe durata determinata in urmatoarele cazuri: 

• inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;
• cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;
• desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
• in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
• angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;
• ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
• angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
• in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

In vederea angajarii, pentru ambele tipuri de contracte, angajatorul are obligatia de a informa salariatul cu privire la elementele esentiale prevazute de art. 17 alin. (3), iar in cazul contractului pe durata determinata va informa si cu privire la durata acestuia.

Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie.

Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata.

Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Perioada de proba

La incheierea contractului de munca, pentru verificarea aptitudinilor angajatului se poate stabili o perioada de cel mult 90 de zile pentru functiile de executie si cel mult 120 de zile pentru functiile de conducere.

In cazul contractelor de munca pe perioada determinata, se stabileste o perioada de proba care este redusa proportional cu durata acestuia si nu poate fi mai mare de:

• 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mica de 3 luni;
• 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca cuprinsa intre 3 si 6 luni;
• 30 de zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6 luni;
• 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6 luni.

Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pentru o perioada mai mare de 36 de luni.

In cazul in care acest tip de contract este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract este suspendat, durata contractului va inceta la momentul in care motivele care au dus la suspendarea contractului salariatului titular inceteaza.

Salariatii cu contract individual de munca pe durata determinata trebuie sa beneficieze de aceleasi conditii de angajare si munca ca si salariatii permanenti comparabili, fara a fi dezavantajati exclusiv din cauza duratei contractului. Exceptiile sunt permise doar daca exista motive obiective care justifica un tratament diferit.

Angajatorii sunt obligati sa aduca la cunostinta salariatilor cu contract individual de munca pe durata determinata informatiile referitoare la locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante si care se potrivesc pregatirii lor profesionale, oferindu-le aceleasi sanse de acces la aceste locuri de munca ca si salariatilor cu contracte individuale de munca pe durata nedeterminata. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.

Spre deosebire de contractul de munca pe perioada nedeterminata, dispozitiile articolelor 68-73 din Codul muncii, care reglementeaza concedierile colective, nu se aplica in cazul contractelor individuale de munca pe durata determinata, cu exceptia situatiilor in care concedierile au loc inainte de expirarea termenului acestor contracte.

Contractul de munca pe perioada nedeterminata nu are un termen stabilit pentru incetare, fiind valabil atata timp cat una dintre parti nu decide sa-l incheie din diverse motive, spre deosebire de contractul de munca pe perioada determinata care poate inceta de drept la data expirarii termenului. Insa, dupa expirarea termenului, partile pot, de comun acord, fie sa prelungeasca valabilitatea acestuia, fie sa-l transforme intr-un contract individual de munca  pe durata nedeterminata.

Durata concediului de odihna anual este aceeasi cu cea acordata salariatilor care se afla in situatii comparabile, insa numarul de zile de concediu la care salariatul are dreptul va fi calculat in functie de durata contractului, in cazul in care aceasta este mai scurt de 12 luni.

Indiferent daca este vorba despre un contract individual de munca pe perioada nedeterminata sau pe perioada determinata, ambele tipuri pot fi cu norma intreaga sau pot permite stabilirea unor programe de munca cu fractiune de norma, respectiv cu timp partial.

Printre tipurile de contracte de munca pe durata determinata se incadreaza contractul de adaptare profesionala ce nu poate fi mai mare de 1 an si contractul de ucenicie la locul de munca.

Decizia de a incheia un contract de munca pe durata nedeterminata sau determinata depinde atat de nevoile angajatorului, cat si de preferintele salariatului. In timp ce un contract pe durata nedeterminata ofera angajatului mai multa stabilitate si protectie, un contract pe durata determinata ofera flexibilitate angajatorului, dar presupune si anumite restrictii.

Autor: Av. Felicia Cioflan