Prevazut de Legea nr. 31/1990, dreptul de preferinta al actionarilor se aplica ori de cate ori se pune problema majorarii capitalului social al unei societati.
Regula este ca actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda.
Din localizarea si formularea sa, art. 216 ar putea fi interpretat in sensul in care dreptul de preferinta se aplica numai in cazul societatilor pe actiuni, insa nimic nu impiedica o societate cu raspundere limitata sa decida prin actul constitutiv sau printr-o hotarare a asociatilor acordarea unui drept de preferinta in cazul unei majorari de capital social, mai ales avand in vedere caracterul preponderent intuitu personae al naturii juridice al acestei forme de organizare. Diferenta este ca in cazul societatilor pe actiuni, acordarea dreptului de preferinta este o obligatie legala – orice majorare a capitalului social efectuata cu incalcarea art. 216 fiind anulabila, in timp ce la o societate cu raspundere limitata, aplicarea acestui drept se face pe cale conventionala.
Legiuitorul a ales sa protejeze prin acest drept, actionarii impotriva unei eventuale diluari a participatiilor lor la capitalul social al unei societati, in cazul unei majorari a capitalului social. De aceea, actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, in primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda.
Aspecte practice
Avand in vedere ca actiunile sunt oferite spre subscriere mai intai actionarilor existenti ai societatii, fara insa a se putea cunoaste finalitatea acestui demers, cuantumul concret al capitalului social care va fi subscris in mod real este incert pana la expirarea termenului in care actionarii isi pot exercita dreptul de preferinta.
Din acest motiv, majorarea de capital se realizeaza in doi pasi: intr-o prima etapa se adopta o hotarare privind intentia de majorare de capital social, specificandu-se actiunile ce sunt oferite spre subscriere, apoi, dupa expirarea termenului in care se poate exercita dreptul de preferinta, se va hotara asupra majorarii capitalului social corespunzator actiunilor care au fost efectiv subscrise.
Conform legii, daca majorarea de capital propusa nu este subscrisa integral, capitalul va fi majorat in cuantumul subscrierilor primite doar daca conditiile de emisiune prevad aceasta posibilitate.
Astfel, este important ca in hotararea prin care se dispune asupra intentiei de majorare de capital sa se prevada in mod expres intentia actionarilor de a proceda la majorare chiar daca nu vor fi subscrise toate actiunile oferite spre subscriere. Altfel, se poate interpreta ca majorarea de capital nu va opera deloc.
Exercitarea dreptului de preferinta se va putea realiza numai in interiorul termenului hotarat de adunarea generala sau de consiliul de administratie, respectiv directorat, in conditiile legii (Articolul 220), daca actul constitutiv nu prevede alt termen. In toate situatiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinta nu poate fi mai mic de o luna de la data publicarii hotararii adunarii generale, respectiv a deciziei consiliului de administratie/directoratului, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Limitarea sau ridicarea dreptului de preferinta
Interesant atat in teorie, cat si ca aplicabilitate practica, trebuie sa mentionam si articolul 217, care stipuleaza ca dreptul de preferinta al actionarilor poate fi limitat sau ridicat prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor, ceea ce inseamna ca legea a luat in considerare ca ar putea exista ipoteze in care interesul societatii ar putea prima asupra interesului actionarilor si micsorarii participatiilor lor. Se aplica insa, cumulativ, doua conditii in acest sens: in primul rand, consiliul de administratie/directoratul trebuie sa intocmeasca un raport scris in care sa precizeze motivele limitarii sau ridicarii dreptului de preferinta. In al doilea rand, hotararea va fi luata in prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor actionarilor prezenti – putandu-se observa cerinta ridicata de cvorum in acest caz, care este mult mai mare decat cvorumul cerut de lege in mod normal pentru sedintele adunarii extraordinare, de 25% din numarul total de drepturi de vot.
Tranzactionarea drepturilor de preferinta la bursa
Un alt aspect demn de luat in considerare este posibilitatea de tranzactionare a drepturilor de preferinta pe bursa de valori. Aceasta se traduce prin posibilitatea unui actionar de a-si vinde la Bursa drepturile de preferinta in loc de a le folosi pentru a cumpara si mai multe actiuni la compania respectiva. Iar cei care ar vrea sa cumpere actiuni la compania respectiva, dar nu pot deoarece nu sunt actionari, pot astfel cumpara drepturile de preferinta, dobandind odata cu acesta dreptul de a cumpara actiuni in perioada de majorare de capital.