Salariul si procesul de salarizare sunt elemente esentiale ale relatiilor de munca, reglementate printr-un cadru legal care asigura protectia drepturilor salariatilor si obligatiile angajatorilor. In Romania, legislatia muncii stabileste principii clare privind remunerarea echitabila si garantarea unui salariu minim.

Salariul reprezinta contraprestatia in bani sau in natura acordata salariatului pentru munca prestata, in baza unui contract individual de munca. 

Dispozitiile privind salariul au fost modificate prin Legea nr. 283/2024 prin care au fost introduse anumite clarificari privind definitiile pentru salariu, salariul de baza minim brut si salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, dupa cum urmeaza:

• Salariul reprezinta componenta fixa a remuneratiei brute platite unui salariat pentru munca pe care o presteaza pe parcursul unei luni calendaristice, in care nu sunt incluse sporurile, indemnizatiile si alte adaosuri. Acestea din urma sunt adaugate la salariul de baza si sunt elemente constitutive care se negociaza cu salariatii. Aceste elemente constitutive nu pot fi modificate unilateral de catre angajator, ci modificarile trebuie comunicate salariatilor in cauza.

Pe langa sporuri si indemnizatii, Codul muncii include si alte adaosuri, unele dintre ele fiind considerate beneficii fiscale acordate de stat, de exemplu  tichetele de masa. Desi angajatorul suporta costurile acestora, beneficiile fiscale asociate reduc impozitele si contributiile, ceea ce face ca, teoretic, statul sa fie cel care ofera aceste avantaje. Totusi, nu intotdeauna aceste beneficii sunt in avantajul angajatului. Ele nu sunt acordate liber de angajator, ci sunt reglementate de Codul fiscal, astfel incat aceste beneficii pot avea, pe termen lung, efecte mai putin favorabile pentru salariati.

Printre elementele remuneratiei, care sunt influentate de diverse conditii, se numara sporul pentru munca suplimentara, avand in vedere ca un angajat nu poate fi obligat sa presteze ore suplimentare. De asemenea, exista indemnizatiile de delegare si detasare, pentru ca, atunci cand un angajat isi desfasoara activitatea intr-un loc diferit fata de cel stabilit in contract, devine un lucrator mobil, iar reglementarile aplicabile se modifica. 

• Salariul de baza minim brut reprezinta suma minima la care are dreptul salariatul pentru munca prestata, stabilit prin act normativ sau prin contractul colectiv de munca aplicabil.

In cazul unui contract de munca temporara, salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut.

• Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata reprezinta suma stabilita anual prin hotarare a Guvernului corespunzatoare programului normal de munca, in scopul imbunatatirii conditiilor de trai si de munca, in special a gradului de adecvare a salariului minim, in vederea asigurarii unui nivel de trai decent. In cazul in care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata la numarul mediu lunar de ore, potrivit programului legal de munca aprobat.

Dispozitiile Codului muncii prevad faptul ca un salariat poate beneficia de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata pentru o perioada de maximum 24 de luni, stabilit prin hotarare a Guvernului. Dupa expirarea acestui termen, salariul de baza trebuie sa fie superior nivelului minim brut garantat pe tara.

Toate drepturile si obligatiile prevazute de lege, raportate la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se determina pe baza nivelului acestuia. Angajatorul are obligatia de a asigura salariatilor un salariu de baza brut lunar cel putin egal cu salariul minim brut garantat pe tara.

Prin  Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului au fost reglementate salariile minime adecvate in Uniunea Europeana, fiind stabilite criteriile minime care stau la baza determinarii salariului minim adecvat de catre fiecare stat membru. Printre acestea numarandu-se nivelul general al salariilor, modul de distribuire, precum si rata de crestere a acestora. Multe state membre nu au finalizat transpunerea acestei directive in legislatia nationala, insa Romania a transpus directiva prin Legea nr. 283/2024.

De exemplu, Danemarca a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europe ca aceasta directiva sa fie eliminata pe motivul ca este afectata direct stabilirea salariilor in statelor membre, fiind incalcand principiul atribuirii competentelor si au actionat cu incalcarea articolului 153 alineatul (5) TUE.

In cazul in care angajatorii  nu acorda angajatilor salariul de baza minim brut stabilit prin act normativ sau la nivelul salarial minim stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil, acestia vor fi sanctionati cu amenda de la 3.000 lei la 5.000 lei pentru fiecare persoana pentru care s-a constatat nerespectarea acestor dispozitii legale, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei.

Autor: Av. Felicia Cioflan