Conform art. 22 din Codul de Procedura Fiscala: „Creantele fiscale se sting prin plata, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie, dare in plata si prin alte modalitati prevazute expres de lege.”
Conform art. 110 din Codul de Procedura Fiscala: „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel; (2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 iulie a anului urmator celui pentru care se datoreaza obligatia fiscala, daca legea nu dispune altfel; (3) Dreptul de a stabili creante fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala; (4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. ”
In literatura de specialitate s-a stabilit ca, prescriptia extinctiva, in materie fiscala, este definita ca fiind stingerea dreptului subiectiv fiscal, respectiv a creantei fiscale de orice fel, din cauza nevalorificarii acestuia in termenul de prescriptie stabilit de lege. [M. Nicolae, Tratat de prescriptie extinctiva, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010, p. 1055]
Chiar daca organul fiscal poate stabili creante fiscale pentru perioade anterioare, acestea trebuie sa nu fie mai vechi de 5 ani, respectiv 10 ani (daca rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala).
Efectul incidentei prescriptiei extinctive va determina stingerea creantei fiscale, deci o incetare a raspunderii fiscale a contribuabililor, strict cu privire la creantele mai vechi de 5 ani/10 ani.
Din moment ce normele juridice care reglementeaza prescriptia raspunderii fiscale sunt imperative iar efectul prescriptiei se produce de drept, organele fiscale fiind obligate sa faca aplicarea din oficiu a dispozitiilor legale privind prescriptia. [ICCJ, s. cont. adm. fisc., dec. civ. nr. 951 din 26 februarie 2014]
Dupa cum putem observa, incidenta prescriptiei prevazute la art. 110 are ca efect imposibilitatea emiterii unui titlu de creanta fiscala (decizie de impunere) si, implicit, imposibilitatea dreptului de a incepe executarea silita.
In concluzie, in caz de implinire a termenului de prescriptie, dreptul organului fiscal de a mai stabili obligatiile fiscale pentru acea perioada inceteaza iar potrivit art. 51 alin. (2) lit. b) din Codul de Procedura Fiscala nu este posibila emiterea unui nou titlu de creanta fiscala. In esenta, organul fiscal trebuie sa procedeze la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.
Totusi, la calculul termenului de prescriptie, debitorul fiscal, trebuie sa tina cont si de posibilitatea existentei cazurilor de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale:
Conform Codului de Procedura Fiscala, termenele de prescriptie se intrerup:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) la data depunerii de catre contribuabil/platitor a declaratiei de impunere dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c) la data la care contribuabilul/platitorul corecteaza declaratia de impunere sau efectueaza un alt act voluntar de recunoastere a creantei fiscale datorate.
Totodata, termenele de prescriptie se suspenda:
a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe perioada cuprinsa intre data inceperii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale si data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale, in conditiile respectarii duratei legale de efectuare a acestora;
c) pe timpul cat contribuabilul/platitorul se sustrage de la efectuarea inspectiei fiscale/verificarii situatiei fiscale personale;
d) pe perioada cuprinsa intre data declararii unui contribuabil/platitor inactiv si data reactivarii acestuia.
e) pe perioada cuprinsa intre data comunicarii catre organele de urmarire penala a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmarire penala sau a procesului-verbal intocmit ca urmare a solicitarii organelor de urmarire penala adresata organelor fiscale de a efectua constatari cu privire la faptele care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza si data ramanerii definitive a solutiei de rezolvare a cauzei penale.
f) pe perioada cuprinsa intre data decesului persoanei fizice la care era in curs de desfasurare o actiune de inspectie fiscala/verificare a situatiei fiscale personale si data luarii la cunostinta de catre organul de inspectie/verificare ca exista sau nu succesori, dupa caz.
In ipoteza in care creditorul fiscal nu a facut aplicabilitatea normelor privind prescriptia, debitorul fiscal poate invoca prescriptia pe calea contestatiei administrative, in cazul in care acestuia i-a fost comunicata o Decizie de impunere (art. 268 si urm. din Codul de Procedura Fiscala), fie pe calea contestatiei la executare silita, in cazul in care impotriva debitorului fiscal a pornit executarea silita (art. 260 si urm. din Codul de Procedura Fiscala).
Autor: Av. Ionut Sfetcu