In contextul mobilitatii fortei de munca, din ce in ce mai multi cetateni romani aleg sa lucreze in afara granitelor tarii, fie temporar, fie pe termen lung. 

Legea nr. 156/2000 are ca scop principal protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, in special a celor care pleaca prin intermediul agentilor de plasare a fortei de munca.

In luna aprilie 2025 au fost modificate Normele de aplicare a Legii 156/2000, fiind stabilite noutati in ceea ce priveste digitalizarea si noi obligatii pentru agentiile de plasare forta de munca si pentru furnizori.

Printre noile obligatii ale agentilor de plasare a fortei de munca se regaseste obligatia de a se inregistra la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza teritoriala isi au sediul social. De asemenea, acestia trebuie sa notifice atat inspectoratul unde sunt inregistrate, cat si inspectoratul de munca din raza teritoriala in care vor functiona eventualele sucursale, puncte de lucru sau alte sedii secundare, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de inceperea activitatii de plasare in acele locatii.

Noua hotarare simplifica semnificativ procesul administrativ, permitand transmiterea documentatiei si in format electronic, semnata cu semnatura electronica calificata. Se accepta astfel, in format digital, urmatoarele documente precum:

a) certificatul de inregistrare emis de Oficiul National al Registrului Comertului, din care sa rezulte ca agentul de plasare a fortei de munca are ca activitate principala «7810 – Activitati ale agentiilor de plasare a fortei de munca», in copie;

b) certificatul constatator emis de Oficiul National al Registrului Comertului, din care sa rezulte faptul ca nu se afla in procedura de faliment sau dizolvare, in copie;

c) documentul de identitate al reprezentantului legal, in copie;

d) cazierul judiciar sau declaratia pe propria raspundere a reprezentantului legal al agentului de plasare, sub sanctiunea falsului in declaratii, astfel cum este acesta prevazut la art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificarile si completarile ulterioare, din care sa rezulte ca acesta nu a fost condamnat definitiv pentru o infractiune savarsita cu intentie, prevazuta de acelasi act normativ, incompatibila cu activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare.

Este facilitata depunerea digitala, intr-un mod centralizat, a tuturor documentelor necesare, inclusiv a notificarilor privind modificarile sediilor secundare ale agentiilor de plasare. Chiar si traducerile autorizate ale documentelor redactate in alte limbi pot fi transmise electronic, eliminand nevoia depunerii fizice.

De asemenea, noile norme introduc obligatia ca agentii de plasare a fortei de munca sa faca dovada ca activitatea principala desfasurata corespunde codului CAEN 7810 – „Activitati ale agentiilor de plasare a fortei de munca”, un aspect care nu era prevazut explicit in reglementarile anterioare.

Noua hotarare aduce modificari si asupra contractului de mediere, prin introducerea unor noi obligatii ce revin agentului de plasare sau furnizorului de servicii de plasare a fortei de munca.

Noile reglementari stabilesc o serie de responsabilitati suplimentare pentru acesti agenti/furnizori, printre care se numara:

a) sa faca demersurile necesare pentru incheierea contractului individual de munca sau a documentului echivalent conform legislatiei statului de destinatie cu angajatorul din strainatate;

b) in situatia in care in statul in care se realizeaza plasarea forma de angajare nu se realizeaza prin incheierea unui contract de munca, agentul de plasare/furnizorul de servicii de plasare a fortei de munca va asigura comunicarea catre salariatul cetatean roman, inainte de plecarea acestuia din Romania, a documentului echivalent contractului de munca potrivit legislatiei statului de destinatie, atat in limba romana, cat si in limba statului in care se afla stabilit sau isi desfasoara activitatea angajatorul;

c) sa asigure intocmirea unui exemplar al contractului individual de munca sau al documentului echivalent conform legislatiei statului de destinatie si in limba romana;

d) sa suporte costurile aferente repatrierii, in conditiile prevazute la art. 16 din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, in cazul in care angajatorul nu isi indeplineste obligatiile..

Pentru locurile de munca sezoniere, agentul de plasare sau furnizorul de servicii are obligatia de a furniza solicitantului toate informatiile relevante referitoare la:

a) contractul de inchiriere sau un document echivalent in care sunt precizate in mod clar conditiile de cazare puse la dispozitie lucratorului sezonier de catre angajator, precum si dovada ca angajatorul asigura, in ceea ce priveste cazarea, indeplinirea standardelor generale in materie de sanatate si siguranta in vigoare in statul de primire;

b) angajamentul ca angajatorul lucratorului sezonier va asigura decontul calatoriei dus-intors intre domiciliul lucratorului sezonier din Romania si locul de munca din statul de primire;

c) conditiile de acordare a unei indemnizatii pentru asigurarea hranei zilnice;

d) asigurarea de sanatate sau, dupa caz, abonamentul medical privat, pe perioada contractuala, sau angajamentul ca angajatorul lucratorului sezonier incheie pentru acesta, pe perioada contractuala, asigurarea de sanatate sau, dupa caz, abonamentul medical privat;

e) interzicerea recuperarii costurilor de transport de la lucratorul sezonier in cazul in care decontarea prevazuta la lit. b) este asigurata de catre angajator;

f) posibilitatea de a solicita lucratorului sezonier plata unei chirii al carei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneratia sa neta, in cazul in care cazarea este organizata de catre angajator si sunt indeplinite standardele generale in materie de sanatate si siguranta in vigoare in statul de primire.

Printre obligatiile solicitantului se numera obligatii precum:

a) anuntarea agentului de plasare/furnizorului de servicii de plasare a fortei de munca in cazul renuntarii la serviciile de mediere ale acestuia;

b) achitarea taxelor legale si costurilor legate de deplasarea in strainatate, daca acestea nu sunt suportate de angajator potrivit contractului individual de munca.

Agentii si furnizorii de servicii de plasare a fortei de munca care sunt deja inregistrati sau notificati conform legislatiei in vigoare pana la data adoptarii noii hotarari nu vor fi supusi unei noi proceduri de inregistrare sau notificare.

Autor: Av. Felicia Cioflan