Intrucat situatiile in care diferite state membre interpreteaza sau aplica diferit dispozitiile acordurilor si conventiilor fiscale bilaterale, inclusiv ale Conventiei privind eliminarea dublei impuneri (90/436/CEE), fapt ce poate crea obstacole fiscale importante pentru societatile comerciale care isi desfasoara activitatea la nivel transfrontalier si pot sa perturbe activitatea economica si sa genereze probleme de eficacitate, avand in acelasi timp un impact negativ asupra investitiilor transfrontaliere si a cresterii economice, fiind necesar sa existe in Uniunea Europeana mecanisme care sa faca posibila solutionarea eficace a litigiilor legate de interpretarea si aplicarea tratatelor fiscale bilaterale si a Conventiei de arbitraj a Uniunii si, in special, a litigiilor care conduc la o dubla impunere, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva nr. 1852/10.10.2017 privind mecanismele de solutionare a litigiilor fiscale in Uniunea Europeana.

Directiva stabileste norme privind un mecanism de solutionare a litigiilor intre statele membre atunci cand litigiile respective apar in urma interpretarii si aplicarii unor acorduri si conventii care prevad eliminarea dublei impuneri asupra veniturilor si, dupa caz, a capitalurilor. De asemenea, stabileste drepturile si obligatiile persoanelor afectate atunci cand apar astfel de litigii. 

In sensul Directivei, faptul care genereaza astfel de litigii este denumit „chestiune litigioasa”.

Dupa primirea de catre persoana afectata a unei decizii de impunere care vizeaza dubla impunere, aceasta are dreptul sa depuna o plangere privind o chestiune litigioasa la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, solicitand solutionarea acesteia. 

Plangerea trebuie depusa in termen de 3 ani de la comunicarea deciziei de impunere care are ca rezultat sau care urmeaza sa aiba ca rezultat o chestiune litigioasa, indiferent daca persoana afectata a recurs la caile de atac administrative sau judiciare disponibile in temeiul normelor legale in vigoare.

In acelasi termen (3 ani), persoana afectata depune, simultan, plangerea continand aceleasi informatii fiecarei autoritati competente a statelor membre in cauza, precizeazand, in plangere, ce alte state membre sunt implicate.

Plangerea persoanei afectate trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii si documente:

a) date de identificare a persoanei afectate;

b) perioadele fiscale avute in vedere;

c) detalii privind faptele si circumstantele relevante pentru cazul respectiv; informatii referitoare la natura si data actiunilor care au condus la chestiunea litigioasa; detalii privind aceleasi venituri incasate in celalalt stat membru si privind includerea unor astfel de venituri in categoria veniturilor impozabile din celalalt stat membru; detalii privind impozitul platit sau care urmeaza a fi platit in legatura cu astfel de venituri in celalalt stat membre;

d) temeiul de drept – normele legale in vigoare de care persoana afectata intelege sa le invoce (acorduri sau conventii etc). In cazul in care se aplica mai multe acorduri sau conventii, persoana afectata precizeaza acordul sau conventia care genereaza chestiunea litigioasa;

e) documentelor justificative (motivul pentru care persoana afectata considera ca exista o chestiune litigioasa; caile de atac administrative si judiciare exercitate de persoana afectata; procedurile initiate de persoana afectata in ceea ce priveste tranzactiile relevante; copii ale deciziilor de solutionare a contestatiei si/sau ale hotararilor judecatoresti pronuntate in legatura cu chestiunea litigioasa; declaratie scrisa a persoanei afectate prin care se angajeaza sa raspunda cat mai complet si mai rapid posibil tuturor cererilor corespunzatoare formulate de A.N.A.F. si sa furnizeze orice documentatie la cererea acesteia; informatii cu privire la decizia de impunere care conduce la chestiunea litigioasa, inclusiv la decizia de impunere ramasa definitiva in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare, emise de A.N.A.F., precum si o copie a oricaror alte documente emise de celelalte autoritati fiscale ale statelor membre in cauza in ceea ce priveste chestiunea litigioasa, dupa caz; informatii cu privire la orice plangere depusa de persoana afectata in baza unei alte proceduri amiabile sau a unei alte proceduri de solutionare a litigiilor privind aceeasi chestiune litigioasa, etc).

In termen de 90 de zile de la data primirii plangerii, A.N.A.F. poate solicita informatii si documente suplimentare fata de cele mentionate mai sus, care sunt necesare pentru a efectua examinarea pe fond a plangerii. Persoana afectata raspunde in termen de 90 de zile de la data primirii solicitarii si transmite simultan o copie a acestui raspuns autoritatilor competente ale celorlalte state membre in cauza.

In termen de 180 de zile de la primirea plangerii/in termen de 180 de zile de la primirea informatiilor si documentelor solicitate suplimentar A.N.A.F. decide daca:

a) accepta plangerea si demareaza procedura amiabila prevazuta la art. 283⁵ din Codul de Procedura Fiscala;

b) accepta plangerea si solutioneaza chestiunea litigioasa, in mod unilateral, fara implicarea celorlalte autoritati competente;

c) respinge plangerea.

Autor: Av. Ionut Sfetcu