Formarea profesionala reprezinta un factor important al raportului de munca si are un rol cheie in evolutia resurselor umane. Intr-un mediu aflat intr-o continua schimbare, dezvoltarea constanta a competentelor angajatilor este necesara pentru a raspunde cerintelor in continua transformare ale pietei muncii.

Cadrul juridic aferent formarii profesionale este definit de prevederile Codului muncii si de Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor.

Concret, formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;

b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;

c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;

d) ucenicie organizata la locul de munca;

e) formare individualizata;

f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Angajatorii au obligatia de a asigura formarea profesionala cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati si cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.

Toate cheltuielile ocazionate de participarea la aceste programe de formare profesionala, initiate de angajator, sunt suportate integral de catre acesta. Mai mult, pe durata formarii, salariatul isi pastreaza toate drepturile salariale si beneficiaza de vechime in munca, perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul public de pensii.

Obiectivele formarii profesionale sunt diverse si vizeaza atat adaptarea la cerintele postului, obtinerea unei noi calificari, actualizarea cunostintelor, cat si reconversia profesionala sau promovarea in cariera.

Angajatul are dreptul de a solicita participarea la programe de formare. In acest caz, angajatorul nu este obligat sa suporte costurile, dar poate decide sa o faca, total sau partial. 

Salariatul poate beneficia, la cerere, de concediu pentru formare profesionala, care poate fi:

1. fara plata: acordat pentru formarea pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa. Angajatorul poate refuza cererea doar daca absenta salariatului ar prejudicia grav activitatea.
2. cu plata: in situatia exceptionala in care angajatorul nu si-a respectat obligatia legala de a asigura formarea profesionala. In acest caz, salariatul are dreptul la un concediu platit de pana la 10 zile lucratoare sau 80 de ore.

Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca referitor la formarea profesionala pot beneficia, pe langa salariul aferent functiei ocupate, si de alte avantaje in natura destinate sustinerii procesului de formare profesionala.

Cand angajatul urmeaza cursurile chiar in timpul programului de munca, la sediul formatorului, acesta nu absenteaza si nu are de ce sa aiba contractul suspendat. Formarea profesionala impusa salariatului este timp efectiv de munca, chiar daca nu are loc la sediul angajatorului sau in timpul programului de lucru.

Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional. In cazul in care salariatul nu isi respecta aceasta obligatie, in temeiul raspunderii civile contractuale, acesta trebuie sa restituie angajatorului toate cheltuielile ocazionate si efectuate cu pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata.

Angajatorul persoana juridica are obligatia sa elaboreze anual si sa aplice planuri de formare profesionala in cazul in care are mai mult de 20 salariati. Planul de formare profesionala constituie anexa la contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii, iar salariatii beneficiaza de dreptul de a fi informati in mod corespunzator cu privire la continutul acestuia.

Formarea profesionala nu presupune doar transmiterea de cunostinte si dezvoltarea de abilitati noi, ci si certificarea acestor competente prin diplome sau certificate recunoscute, care raman in proprietatea exclusiva a salariatului.

In concluzie, formarea profesionala trebuie inteleasa nu ca o constrangere, ci ca o conlucrare contractuala cu beneficii mutuale, in care salariatul isi consolideaza competentele, iar angajatorul valorifica investitia in resursa umana.

Autor: Av. Felicia Cioflan