In decursul existentei unei societati, unii din asociati pot uita de ce au infiintat o persoana juridica impreuna cu alti asociati si ce a stat la baza colaborarii lor.

Expresia latina „affectatio societatis” descrie, ca nucleu comun, vointa comuna a unor persoane fizice (sau juridice) de a fi parteneri, de a se uni intr-o singura entitate, de a colabora de pe pozitii de egalitate juridica in vederea obtinerii si impartirii beneficiior rezultate de pe urma unei activitati comerciale.

Esenta acestui element specific al societatilor comerciale se bucura si de reglementare legala in cuprinsul art. 1.881 din Noul Cod Civil. Potrivit textului mentionat, prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. 

Cand interesele personale devin superioare celor societare, sau cand animozitati – uneori derivand din circumstante personale, preiau fraiele ratiunii actiunilor intreprinse, se ajunge in situatii de criza sau de blocaj care trebuie solutionate intr-un fel sau altul. 

Unul dintre remediile prevazute de lege este excluderea asociatului problema. Pe parcursul timpului au existat viziuni distincte atat ale doctrinei, cat si ale instantelor, opiniile alternand intre interpretari rigide si interpretari mai flexible, din motive in egala masura de valide.

Legea societatilor dispune prin art. 222 cazurile in care poate fi exclus un asociat din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata:

a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;

d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora.

Avand in vedere ca asociatii cu raspundere nelimitata vizeaza asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati in societatea in comandita simpla sau in comandita pe actiuni, literele b) si c) nu vor face obiectul analizei acestui text. Vom dezvolta in cele de mai jos ipotezele prevazute de literele a) si d) ale art. 222.

Temeiul de excludere prevazut la art.222 lit.a

Neefectuarea aportului. Asociatul poate fi exclus daca intarzie sa efectueze aportul stabilit de prevederile contractului de societate. Obligatia de varsare a aportului este exigibila, cu toate consecinyele aferente, “din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul”, deci nu este necesara nici macar punerea in intarziere a asociatului debitor. 

Temeiul de excludere prevazut de lit. d) a art 222

Cel mai frecvent si cel mai complex temei de excludere se refera la asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora. 

Notiunea de frauda in in dauna societatii are trei componente: latura obiectiva: actiune sau omisiune realizate in scopul obtinerii unui avantaj, latura subiectiva care preupune existenta intentiei si elemental conditie al prejudiciului – pe care frauda trebuie sa il produca societatii.

Numai intrunirea concomitenta a celor trei componente poate duce la excluderea asociatului administrator pe motivut prevazut de art 222, lit d.

Producerea de prejudicii societatii din cauza lipsei aptitudinilor sau a experientei manageriale nu constituie frauda, putandu-se solda maximum cu o revocare din functie a administratorului neperformant.

Motivele prevazute de art 222 sunt prevazute in mod limitativ, si nu exemplificativ. Desi s-a incercat flexibilizarea si extinderea motivelor pentru care este posibila excluderea asociatilor, sesizata cu pronuntarea unei Hotarari prealabile in dezlegarea unei chestiuni de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie a transat, cu titlu definitive, aceasta problema stabilind ca situatiile de excludere a asociatului, prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, instanta suprema statuand faptul ca enumerarea cazurilor de excludere a asociatilor din societatea cu raspundere limitata, realizata de legiuitor in cuprinsul art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu este exemplificativa, ci limitativa. In acest sens, Inalta Curte a precizat ca asimilarea altor conditii care sa atraga excluderea asociatilor din societate, in afara celor prevazute de lege, nu este posibila intrucat in cazul neintelegerilor dintre asociati, avand un caracter grav si care impiedica functionarea societatii suntem in prezenta unui caz de dizolvare a acesteia, reglementat, distinct de legiuitor in Legea nr. 31/1990.

In alta ordine de idei, solutia excluderii unui asociat dintr-un SRL poate avea loc doar in conditii stricte si limitativ prevazute de lege.

Excluderea asociatului care a savarsit faptele enuntate mai sus se pronunta prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a oricarui asociat. Cererea societatii de excludere a unui asociat trebuie sa se bazeze pe o hotarare a tuturor asociatilor, cu exceptia asociatului in cauza.

Autor: Av. Lavinia Rusu