Constitutia Romaniei garanteaza dreptul la egalitate intre cetateti. Prin urmare, sunt prevazute drepturi egale pentru toti cetatenii indiferent de nationalitate, rasa, etnie, limba, orientare sexuala, sex, apartenenta politica, venit sau origine sociala.
In ceea ce priveste relatiile de munca se aplica principiul egalitatii de tratament fata de toti angajatorii si salariatii. In 2020, Codul Muncii a fost actualizat si modificat prin Legea nr. 151/2020 aducadu-se astfel cateva prevederi noi referitoare la egalitatea de sanse la locul de munca. In consecinta, angajatorii care nu respecta dispozitiile privind discriminarea la locul de munca pot primi amenzi cuprinse intre 1.000 si 20.000 de lei.
Ulterior au fost aduse modificari suplimentare codului muncii prin articolul de LEGE nr. 151 din 23 iulie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 care au in vedere urmatoarele:
1. La articolul 5, alineatele (2)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, discriminare prin asociere, hărţuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile prevăzute la alin. (2), în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare.”
2. La articolul 5, după alineatul (4) se introduc cinci noi alineate, alineatele (5)-(9), cu următorul cuprins:
„(5) Hărţuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2) care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
(6) Discriminarea prin asociere constă din orice act sau faptă de discriminare săvârşit(ă) împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2), este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparţinând unei astfel de categorii de persoane.
(7) Constituie victimizare orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
(8) Orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile prevăzute la alin. (2), împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.
(9) Nu constituie discriminare excluderea, deosebirea, restricţia sau preferinţa în privinţa unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activităţii în cauză sau a condiţiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţele proporţionale.”
3. La articolul 59, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) pe criterii de rasă, cetăţenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, opţiune politică, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, apartenenţă la o categorie defavorizată;”
4. La articolul 260 alineatul (1), după litera q) se introduce o nouă literă, litera r), cu următorul cuprins:
„r) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2)-(9) şi ale art. 59 lit. a), cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.”
Sursa: www.codulmuncii.eu
Fenomenul harturii si al discriminarii este destul de prezent in Romania in relatiile de munca insa nu este constientizat la acelasi nivel ca in celelalte tari membre ale Uniunii Europene.
Discriminarea la locul de muncă se manifestă sub diverse forme, începând cu interviul de angajare și terminând cu decizia de concediere. Discriminarea poate să apară:
La stabilirea și schimbarea condițiilor de muncă;
La stabilirea sarcinilor de serviciu și a responsabilităților;
La stabilirea salariului;
La analiza evaluarii profesionale in vederea oferirii unei promovari.
La selectia pentru programe de formare și dezvoltare profesională;
Se consideră discriminare orice comportament care constă în a cere sau ordona cuiva să practice o discriminare împotriva uneia sau mai multor persoane, pe oricare dintre criteriile prevăzute de lege.
Totodata, s-au identificat noi forme de discriminare care au in vedere notiunile de mobbing si bullying. Mobbing-ul este hărţuirea psihologică la locul de muncă, manifestată prin izolare, ignorare completă, atac la persoană, umilire, discreditare, ridiculizare, critici nefondate etc., actiune in urma careia angajatul hărţuit psihologic va accepta condiţiile incorecte, nedemne de lucru și salarizare. Bullying-ul la locul de muncă, reprezintă un comportament abuziv, repetitiv și persistent, manifestat de o persoana aflată într-o poziție mai înaltă decât victima.
De soluționarea situațiilor de discriminare la locul de muncă se ocupă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care poate fi sesizat de persoana care se consideră discriminată la serviciu.
Pentru mai multe informatii accesati website-ul Cosilului National pentru Combatere a Discriminarii: https://www.cncd.ro/
In ceea ce priveste preventia si solutionarea actelor de hartuire si discriminare la locul de munca, societatile comerciale si de stat trebuie sa aibe in vedere urmatoarele:
- Existenta unei politici interne antihartuire
- Prevederi in Regulametul Intern referitoare la hartuire si discriminare
- Elemente procedurale pentru analiza unui caz de hartuire
- O procedura de solutionare a cazurilor de hartuire la locul de munca
- Informari privind drepturile angajatilor cu referire la hartuire si discriminare
- Instrumente de acces a autoritatilor si nu numai
Tu cat de pregatit esti pentru o astfel de situatie?