Micromanagementul este un stil de management caracterizat prin comportamente precum concentrarea excesiva pe observarea si controlul subordonatilor si obsesia pentru detalii.

Micromanagementul este in general considerat a avea o conotatie negativa, sugerand o lipsa de libertate si de incredere la locul de munca si o concentrare excesiva asupra detaliilor in detrimentul „imaginii de ansamblu” si a obiectivelor mai mari.

De cele mai multe ori, apare din cauza conceptiei limitate asupra succesului unui proiect, de perfectiune si lipsa oricarei piedici in atingerea sa. Doar ca frica de orice eroare franeaza instinctiv libertatea de gandire si de expresie, de actiune si chiar orice initiativa a angajatilor. Astfel, productivitate echipei are de suferit. 

Care sunt cele mai comune practici care dezvaluie o atitudine indreptata catre micromanagement? Lipsa delegarii sarcinilor; sfaturi dese si nesolicitate descriind un mod unic, corect, de rezolvare a taskurilor; atentie excesiva la detalii; rapoarte si sedinte excesiv de dese; concentrarea puterii in mainile unui singur om.

Efectul care motiveaza managerii sa adopte acest stil este ca pe termen scurt, el da rezultate. Proiectele devin realitate, clientii sunt multumiti. 

Insa aceeasi manageri trebuie sa realizeze ca aceasta atitudine nu este sustenabila in timp. Echipele se vor simti neapreciate, nerespectate, se vor inregistra fluctuatii de personal care nu fac altceva decat sa porneasca un nou ciclu de neincredere, timp si resurse pentru invatare, etc; angajati care ar putea prelua responsabilitati din ce in ce mai mari se demotiveaza, devenind dependenti de feedback.

Macromanagementul este o atitudine la polul opus.  El se refera mai putin la gestionarea angajatilor, ci mai degraba la gestionarea organizatiei dintr-o perspectiva mai larga, orientata spre viitor. O organizatie care practica macromanagementul ia foarte mult in considerare viitorul organizatiei, viitorul societatii si impactul lor reciproc. Managerii se dau la o parte si le ofera angajatilor libertatea de a-si face treaba asa cum cred ei ca este potrivit, atata timp cat se obtine rezultatul dorit. 

Dezavantajele macromanagementului includ o potentiala deconectare intre manageri si angajati, precum si o lipsa de intelegere in ceea ce priveste rolurile si responsabilitatile angajatilor. Cea mai pregnanata lipsa este impresia de lipsa de sprijin, dublata de povara responsabilitatii totale. Uneori angajatii au nevoie de un lider care sa ii indrume, care este disponibil pentru ajutor si feedback, care nu ii lasa pe cont propriu, doar ca isi poata pune la punct viziunea pe urmatorii 10 ani.

Ambele stiluri, cand sunt duse la extrem, sunt la fel de nefolositoare organizatiei si angajatilor. Insa avand in vedere ca principalul stil de management in Romania este cel la nivel micro, continuam prin a expune cateva idei prin care organizatia poate primi un suflu nou, managerii – o pauza de reflectie, iar angajatii – motivatie.

Primul pas este observarea practicilor zilnice. Sunt prea multe sedinte, prea lungi? Rapoarte dese? Feedback critic si angajati fara energie? Poate ca este nevoie sa incercati ca o perioada sa va detasati, sa oferiti incredere si sa masurati rezultatele din nou. Rezultatele ar putea surprinde.

Delegarea responsabilitatilor nu se invata peste noapte, nu se simte confortabil imediat si nici nu se poate implementa cu succes fara un interval de trial&error.

Insa cu siguranta exista oameni in fiecare echipa care ar putea mai mult si care ar vrea sa faca mai mult, daca nu ar exista frica de esec. Unii pot prelua sarcini punctuale, altii – proiecte sau ansambluri de taskuri.

Cum se poate face asta?

Prin modificarea fiselor de post, prin externalizare, prin mandatare – chiar notariala.

Pentru inceput, se deleaga sarcini mici pe termen scurt si se observa rezultatele. Daca angajatii vin cu idei noi, acestea nu ar trebui neglijate, uneori ei stiu cel mai bine cu ce neajunsuri se confrunta. Externalizarea costa, dar uneori timpul castigat aduce un plus valoare inestimabil. 

Business-ul este o arta, dar se si invata.  Totul sta in masura lucrurilor. In bun simt, in obiectivitate si putin curaj.

Autor: Av. Lavinia Rusu