
Raspunderea penala a angajatorului in cazul unui accident de munca pune in lumina importanta prioritatii acordate masurilor de siguranta si sanatate in munca si evidentiaza consecintele care pot decurge din neluarea si nerespectarea masurilor pentru evitarea oricaror accidente de munca.
Accidentul de munca reprezinta vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.
Printre accidentele de munca se numera si:
- accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
- accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
- accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
- accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
- etc.
Conform art. 175 Codul Muncii coroborat cu art. 6 din Legea nr. 319/2006, angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca, iar raspunderea juridica a acestuia va fi antrenata chiar si in cazul in care va apela la persoane sau servicii externalizate care sa elaboreze procedurile SSM. Obligatiile salariatilor nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului, aceasta neputand fi diminuata sau inlaturata in acest caz.
Majoritatea accidentelor de munca constau in fapta ilicita a angajatorului reprezentand neluarea masurilor de siguranta si sanatate in munca sau nerespectarea acestor masuri. Cele 2 infractiuni sunt prevazute de art. 349 si 350 Codul Penal si reprezinta infractiuni de pericol. In acest caz, nu este necesar sa se produca un accident de munca pentru ca cineva sa raspunda penal pentru neluarea sau nerespectarea masurilor de SSM.
In ceea ce priveste raspunderea pentru nerespectarea normelor legale pentru sanatatea si securitatea in munca, raspunderea poate fi retinuta atat in sarcina persoanei juridice, cat si a persoanei fizice, de exemplu administratorul sau persoanele desemnate ca fiind responsabile cu luarea si implementarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca. Cele 2 tipuri de raspundere nu se exclud.
Aceste infractiuni pot fi savarsite cu intentie sau culpa. Fapta este savarsita din culpa cand anagajatorul desemneaza o persoana care sa indeplineasca obligatiile legale privind luarea masurilor de securitate si sanatate in munca, insa aceasta nu-si indeplineste obligatiile si se constata o neglijenta repetata din partea angajatorului in ceea ce priveste supravegherea activitatii angajatului, iar fapta este savarsita cu intentie in cazul in care o asemenea persoana nu a fost desemnata.
Pentru a fi antrenata raspunderea penala a angajatorului in cazul accidentelor de munca, este necesara existenta unei actiuni sau inactiuni imputabile acesteia, iar intre fapta si accident sa existe o legatura de cauzalitate.
De asemenea, in cazul in care accidentul de munca este reprezentat de un accidentul rutier soldat cu incapacitatea temporara de munca a salariatului, angajatorul are obligatia de a cerceta evenimentul pentru a stabili imprejurarile si cauzele care au condus la acesta. Atunci cand accidentul s-a soldat cu decesul angajatului, evenimentul va fi cercetat de catre ITM. In ambele cazuri, rezultatele cercetarii vor fi consemnate intr-un proces-verbal si in functie de situatie vor fi implicate si alte autoritati.
Totodata, angajatorul al carui salariat a fost implicat in accidentul rutier, soldat cu victime (care nu sunt angajati ai firmei si nici ai altui angajator), poate sa numeasca o comisie pentru cercetarea evenimentului produs, mai ales in conditiile in care evenimentul rutier produs a fost retinut in responsabilitatea soferului sau exista prosibilitatea ca acesta sa se fi produs din cauza unei defectiuni a autovehiculului. Documentul respectiv va fi util (si solicitat) in urma cercetarii evenimentului rutier produs, ulterior, pentru efectuarea unei expertize tehnice judiciare, daca va fi cazul.
Accidentele de munca trebuie comunicate ITM-ului de catre angajator, insa daca soferul salariat nu a suferit vatamari care sa necesite concediu medical si daca victimele din celalalt vehicul care au suferit vatamari, nu sunt angajati, atunci evenimentul nu trebuie comunicat la ITM si nu se inregistreaza ca accident de munca.
In concluzie, este importanta elaborarea in mod corespunzator si complet a masurilor SSM si respectarea acestora in mod corect, astfel angajatorul sa fie exonerat de raspundere in ipoteza unui accident de munca.
In caz contrar, raspunderea va fi retinuta in sarcina persoanei responsabile pentru luarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca, adica in sarcina persoanei care conduce, organizeaza si controleaza procesul muncii, dar in sarcina oricarei persoane care are obligatia respectarii masurilor pentru securitatea si sanatatea in munca.
Autor: Av. Felicia Cioflan