Potrivit art. 10 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, „Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere”.
Cu toate acestea, exercitarea acestor libertati comporta si anumite responsabilitati, printre care protejarea reputatiei si moralei altora. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
Daca informatiile publicate despre o persoana nu sunt adevarate, sau mai rau, daca sursele sunt nesigure si de rea – credinta si prilejuiesc adevarate dezbateri on-line care conduc la defaimarea si atingerea imaginii unei persoane, cui ii revine responsabilitatea legala de a suporta ingerintele si eventualele prejudicii?
Dreptul la respectarea vietii private si a imaginii unei persoane este multiplu reglementat in legislatia nationala si internationala, iar ICCJ, printr-o hotarare pronuntata in materia raspunerii civile delictuale, statueaza luand in considerare si jurisprudenta comunitara mai veche, faptul ca trebuie sa existe un echilibru intre dreptul persoanei la imgine si libertatea de exprimare consfintita de-o potriva de insasi Constitutia Romaniei.
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
„Responsabilitatea pentru publicarea unor afirmatii defaimatoare si tendentioase, revine in primul rand administratorului unui site, fiind persoana care face posibila aducerea informatiei la cunostinta publica” (ICCJ decizia civila 3216 din 19 noiembrie 2014).
Trebuie sa existe un minim de verificare a realitatii factuale a informatiilor publicate pe site-ul propriu si semnalarea acelor opinii subiective de valoare ale celor care posteaza prin accesul liber pe paginile on-line, responsabilitate ce revine administratorului unui web-site.
Aceste indatoriri pot avea o importanta sporita daca vizeaza dreptul unei persoane la viata privata sau la demnitate. Faptul de a nu cenzura sau a nu impiedica publicarea unui continut defaimator poate fi identificat chiar cu incurajarea unei astfel de conduite prin insasi publicarea articolelor si ulterior mentinerea acestora pentru perioade de timp suficient de mari incat sa poata crea prejudicii reale persoanelor vizate.
Cum pot fi prevenite atingerile aduse vietii private prin continut defaimator, ne lamureste aceeasi decizie a ICCJ judecand dupa consideratiile cuprinse in cauza Delfi AS contra Estoniei din 10 octombrie 2013, punand in discutie un disclamer prin care sa se prevada ca administratia site-ului nu este de acord cu, nu incurajeaza si interzice comentariile defaimatoare, injurioase, obscene, sau amenintarile. Este necesara crearea unui sistem automat de control si de stergere a comentariilor, bazat pe cuvinte-cheie, un sistem prin care oricine poate notifica si poate solicita indepartarea comentariilor necorespunzatoare.
Pe langa acestea, administratorul site-ului poate verifica si indeparta ocazional comentariile nepotrivite in sensul protejarii intereselor persoanelor vizate impotriva tertilor, poate impiedica postarile in anonimat, insa functionalitatea acestor sisteme in cazul crearii unui prejudiciu, va fi apreciata in considerarea raspunderii civile delictuale, analizata in functie de gradul de vinovatie al administratorului.
Pentru stabilirea necesitatii aplicarii unei sanctiuni, trebuie avute in vedere gradul de seriozitate al comentariilor defaimatoare, repetitivitatea acestora pentru a se clarifica pozitia administratorului fata de contentul respectiv, daca pentru cazurile in care publicatiile pot sta sub anonimatul unor useri s-au facut minime cercetari inspre dezvaluirea identitatii persoanei care, prin mesajele sale, aduce atingere imaginii sau demnitatii unei persoane, gradul de realitate al intamplarilor publicate, motivele pentru care s-a ajuns la pastrarea articolelor sau comentariilor, atunci cand este cazul.
Judecatile de valoare excesive, care se dovedesc a nu avea nicio baza factuala, prezinta un grad de vinovatie sporit fata de eventuale intamplari relatate pornind de la o experienta traita de persoana care alege sa posteze un anumit articol sau comentariu, conducand prin aceasta la intentia administratorului site-ului de a pastra acel content. Astfel, dovada verificitatii faptelor imputabile unei persoane a carei imagini poate fi atinsa, inlatura intr-o oarecare masura vinovatia, in special daca subiectul vizat este unul de o anumita notorietate si informatiile de baza sunt publice si nu fac trimitere catre aspecte din viata privata.
Asadar, ne referim aici la exprimarea de opinii asupra intamplarilor factuale ce pot fi imputate unei persoane si nu la aprecierea calitatilor umane ale acesteia, ale capacitatilor profesionale, ori a moralitatii. Referindu-ne la pastrarea unui continut defaimator asupra unor fapte relatate despre o persoana, deosebit de important va fi de analizat in stabilirea vinovatiei administratorului de pagina on-line, efortul pe care l-a depus inspre cercetarea adevarului, fiind apreciate orice mentiuni publice pe latura acestui subiect, provenind chiar de la operator.
Faptul de a fi purtat un dialog scris si public cu autorul comentariului, aratand prin aceasta nu doar preocupare fata de aflarea adevarului, dar si respectarea echilibrului intre libertatea de exprimare a celui care a scris mesajul si dreptul la imagine si la deminitate al persoanei subiect al discutiei, este modalitatea corecta de a proceda.
In ceea ce priveste fotografierea persoanelor, jurisprudenta relevanta retine ca fotografiile aparute in presa de scandal, care este de obicei destinata pentru satisfacerea unor curiozitati ale publicului cu privire la detaliile din viata strict privata a unei persoane, sunt adesea realizate intr-un climat de hartuire continua, care pot induce persoanei vizate un sentiment foarte puternic de intruziune in viata sa personala sau chiar de persecutie.
Imaginea unei persoane este unul dintre principalele atribute ale personalitatii sale, deoarece ii exprima originalitatea si ii permite sa se diferentieze de semenii sai. Dreptul la imagine al unei persoane presupune controlul asupra acestei imagini, ceea ce include si dreptul sau de a refuza difuzarea unei fotografii.
In aceasta situatie particulara, se vor aplica aceleasi reguli de atragere a raspunderii administratorului de site, cotidian, tabloid, sau alta modalitate de exprimare publica, intrucat prin mijlocirea fotografiilor, face posibila o zona de interactiune intre persoana prejudiciata si terti.