Mult mai putin reglementat decat dreptul de informare al actionarilor, dreptul de informare al asociatilor unei societati cu raspundere limitata este la fel de important.
Probabil diferentele dintre cele doua tipuri de societati: de capital – in cazul SA-urilor si de persoane si capital – in cazul SRL-urilor, au dus la aceasta diferenta de reglementare expresa.
Conform definitiei clasice a societatii cu raspundere limitata a prof. St. D. Carpenaru, aceasta “este o societate constituita pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala (productie, comert sau prestare de servicii) in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului social.
Astfel, se considera ca la constituirea unui SRL, persoanele sau calitatile personale ale asociatilor au fost determinante si astfel, comunicarea intre ele ar trebui, in teorie, sa fie facila si consensuala. Atat in teorie, cat si in practica, infiintarea unui SRL se bazeaza pe increderea si calitatile asociatilor – de unde caracterul intuitu personae al acesteia.
La polul opus, societatea pe actiuni era denumita in legislatia mai veche din Romania societate anonima, terminologie preluata din legislatiile mai evoluate ale tarilor vestice.
Primele dispozitii cu privire la societatile pe actiuni au fost cuprinse in Codul Comercial francez, in ale carui reglementari era prevazuta sub aceeasi denumire, de societate anonima. Atributul de „anonima” i-a fost alaturat societatii fiindca in acest tip de societate conteaza mai mult aporturile asociatilor decat calitatile acestora. Prin urmare, datorita importantei aporturilor la formarea capitalului social si a estomparii calitatilor personale ale asociatilor, societatea pe actiuni a fost cunoscuta (si continua sa fie in unele tari) sub denumirea de societate anonima.
Astfel, societatea pe actiuni este o societate de capital, elementul estential reprezentandu-l cota de capital investita de actionar – de unde caracterul intuitu pecuniae al acesteia.
Intorcandu-ne la dreptul de informare, limitele (regimul juridic) al dreptului de control al asociatilor ne-administratori ai unui SRL fara cenzori sunt date de art. 199 alin. 5 teza finala din Legea nr. 31/1990(norma speciala), respectiv de art. 1918 alin. 2 NCC (norma generala care incepe chiar cu mentiunea „daca legea nu prevede altfel”). Art. 199 alin. 5 teza finala din Legea nr. 31/1990 (norma speciala) stabileste pentru dreptul de control in discutie acelasi regim juridic ca dreptul de control al asociatilor din societatile in nume colectiv. – aspect pe care s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia nr. 2624/14 decembrie 2018.
Redam continutul art. 199 alin. (5) din Legea nr.31/1990:
“In lipsa de cenzori sau, dupa caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociati, care nu este administrator al societatii, va exercita dreptul de control pe care asociatii il au in societatile in nume colectiv.”
Articolul 1918 din Codul Civil reglementeaza expressis verbis continutul dreptului de control al asociatilor neadministratori, acestora recunoscandu-li-se dreptul de a lua cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii, singurele limite impuse fiind ca, in exercitarea tuturor acestor drepturi, asociatii sa nu stanjeneasca operatiunile societatii si sa nu afecteze drepturile celorlalti asociati.
Redam si continutul acestui articol:
“Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si situatiile financiare ale societatii, de a lua cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si a afecta drepturile celorlalti asociati.”
Prin urmare, in lipsa cenzorilor, asociatii societatii cu raspundere limitata, riscandu-si aporturile pe care le pun in comun in scopul obtinerii unui profit, sunt indreptatiti sa consulte registrele si situatiile financiare ale societatii, si sa consulte orice document al societatii cata vreme nu afecteaza drepturile celorlalti asociati, insa o reglementare mai clara a acestui drept in Legea nr. 31/1990 ar fi de natura a inlatura orice incertitudine cu privire la existenta intinderea si continutul sau.
Legea societatilor se limiteaza la a afirma existenta acestui drept, fara a-i stabili in concret continutul, modalitatea in care asociatii pot fi informati si in care pot controla gestiunea societatii. Continutul acestui drept se determina in mod efectiv printr-o interpretare sistematica a dispozitiilor mai sus amintite, impreuna cu cele ale art. 192, art. 1887 si 1918 Cod civil.
De retinut este insa ca indiferent de reglementarea sa succinta, acest drept exista. Insasi Inalta Curte de Casatie si Justitie a concluzionat “Dreptul asociatului de a avea acces la documentele societatii este consfintit de lege”, iar “Refuzul nejustificat al accesului asociatului la documentele, evidentele si registrele societatii care atesta operatiunile efectuate de persoana juridica reprezinta un act samavolnic, care nu poate primi o confirmare din partea instantei de judecata” – Decizia nr. 4199 din 27 noiembrie 2013 – Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In masura in care asociatul/asociatii majoritari sau asociatul administrator refuza punerea la dispozitie a documentelor, evidentelor si registrelor societatii care atesta operatiunile persoanei juridice, avem de a face cu o rea credinta care, in functie de situatia de fapt, poate conduce catre un blocaj functional – prin imposibilitatea votarii in AGA si depunerii situatiilor financiare in termen, iar ulterior catre excluderea asociatului problema, dizolvarea societatii pentru neintelegeri intre asociati sau atragerea raspunderii administratorului.
Autor: Av. Lavinia Rusu