UN WIN-WIN-WIN NEGLIJAT, CE SE VREA RESUSCITAT
De cand universitatile din Romania au ajuns simple fabrici de diplome, ce furnizeaza in fapt singurul lucru cu adevarat valoros: hartia care conditioneaza angajarea unui tanar pe piata muncii, de cand problema fortei de munca calificate pe piata romaneasca a devenit una cu adevarat stringenta, de cand au inteles si copiii, si parintii, si angajatorii ca de fapt ce iti trebuie ca sa reusesti este experienta, a inceput sa paleasca orgoliul de a fi absolvent de facultate, dar somer in fata unui cursant de scoala profesionala, calificat intr-o meserie de la o varsta optima, care se poate intretine singur.
A venit momentul in care legea a repermis introducerea invatamantului dual in Romania, iar de curand exista proiecte finantate si prin PNRR care fac apel la intreaga comunitate sa arate responsabilitate si sa realizeze beneficiile pe termen lung ale invatamantului profesional.
In prezent, in baza ordinului nr. 3.663 din 13.02.2023, Ministerul Educatiei, in calitate de coordonator de reforme si investitii finantate prin Planul National de Redresare si Rezilienta (PNRR), prelungeste depunerea de proiecte in platforma Proiecte.pnrr.gov.ro pentru perioada 20.02.2023 – 07.03.2023 in cadrul apelului PNRR/2022/C15/MEDU/I6/Program-pilot pentru dezvoltarea consortiilor regionale pentru invatamant dual in cadrul Investitiei 6- „Dezvoltarea a 10 consortii regionale si dezvoltarea si dotarea a 10 campusuri profesionale integrate” .
Ce este un consortiu de invatamant dual?
O forma de asociere fara scop patrimonial, cu rolul de a contribui la dezvoltarea invatamantului dual, cu rute complete, pentru calificari cerute pe piata muncii.
In cadrul Consortiului, elevii si studentii pot dobandi calificari de nivel 3 – 8, conform Cadrului National al Calificarilor aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr. 918/2013, cu modificarile si completarile ulterioare.
Consortiul este constituit obligatoriu din urmatoarele tipuri de entitati: a. institutii de invatamant superior de stat/particulare acreditate; b. unitati de invatamant preuniversitar de stat/particular acreditate; c. unitati administrativ–teritoriale (UAT); d. operatori economici.
Pentru formarea in sistem dual a elevilor/studentilor, se incheie Contracte de studii si pregatire practica a elevilor/studentilor din invatamantul dual, intre elev/student, respectiv parintele, tutorele sau sustinatorul legal al elevului minor/studentului care nu a implinit 18 ani, operatorul economic si unitatea/institutia de invatamant, contract care stabileste drepturile si obligatiile partilor.
Companiile care au implementat deja acest model de formare profesionala stiu foarte bine ca exista niste costuri adiacente celor presupuse de implementare. Pe langa costurile cu asigurarea conditiilor materiale (utilaje, echipamente, materii prime, materiale consumabile, energie), cu asigurarea securitatii si sanatatii in munca, examinarile de medicina a muncii si analizele medicale obligatorii pentru elevi si studenti; angajarea cheltuielilor pentru asigurari de raspundere civila in cazul unor eventuale accidente, daune sau vatamari corporale generate in timpul pregatirii practice, in functie de domeniul de activitate, la operatorul economic, pentru elevi si studenti, asigurarea pentru elevi si studenti a unei burse, mai exista si costul de timp. Rata de succes a unui asemenea proiect depinde, de cele mai multe ori, de implicarea firmei in spatiul comunitar, de dorinta reprezentantilor acesteia de a influenta pozitiv generatiile de tineri cu care lucreaza. In acest sens, companiile tin legatura cu unitatea de scolarizare, cu inspectoratele judetene si cu Ministerul Educatiei. Invatamantul dual presupune doua entitati responsabile de formarea profesionala a elevului- scoala si agentul economic- si fiecare trebuie sa isi indeplineasca responsabilitatile. Companiile au un cuvant de spus si in examinarea elevilor, dar si in ceea ce priveste perspectivele de cariera ale acestora. Rata de angajabilitate a elevilor absolventi depinde de seriozitatea cu care cei doi parteneri isi duc la bun sfarsit misiunea formatoare.
La acest moment piata din Romania pare ca se imparte doua: companii care inca nu stiu detalii sau nu au aflat deloc despre aceasta oportunitate de a-si pregati resursa umana calificata si companii care nu sunt interesate sa investeasca in resursa umana, doar se vaicaresc ca absolventii nu sunt bine pregatiti, ca pleaca in strainatate, ca statul nu face nimic sa creasca valoare resursei umane.
Exista insa si povesti de succes in tara, unde parteneriatele dintre Stat, Inspectoratele scolare si companii a functionat si unde viata intregii comunitati se schimba. Este cu siguranta o lectie de responsabilizare sociala pe care am vrea sa o vedem mai des implementata si promovata.