Cand si cum se poate recalifica munca independenta?
Subiectul recalificarii contractelor de prestari servicii in contracte de munca este destul de controversat, cu toate acestea existand o serie de reguli de baza pe care le putem analiza pentru a clarifica gradul de risc la care se supun angajatorii.
In general, aceasta situatie apare atunci cand o firma semneaza contracte de colaborare cu o entitate juridica (PFA, PFI) sau o persoana fizica, sub forma de prestari servicii, conventie civila, contract de cesiune drepturi de autor, contract de licenta a unor drepturi de proprietate intelectuala, etc.
Autoritatile care pot veni in control, cum ar fi ITM sau ANAF, analizeaza raportul juridic sub aspectul indeplinirii conditiilor din dispozitiile art 7 alin. 4 din Codul fiscal, dupa cum urmeaza:
- persoana fizica dispune de libertatea de alegere a locului si a modului de desfasurare a activitatii, precum si a programului de lucru;
- persoana fizica dispune de libertatea de a desfasura activitatea pentru mai multi clienti;
- riscurile inerente activitatii sunt asumate de catre persoana fizica ce desfasoara activitatea;
- activitatea se realizeaza prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfasoara;
- activitatea se realizeaza de persoana fizica prin utilizarea capacitatii intelectuale si/sau a prestatiei fizice a acesteia, in functie de specificul activitatii;
- persoana fizica face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare si supraveghere a profesiei desfasurate, potrivit actelor normative speciale care reglementeaza organizarea si exercitarea profesiei respective;
- persoana fizica dispune de libertatea de a desfasura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terte persoane in conditiile legii.
In practica, s-a aratat ca daca sunt indeplinite minimum 4 din cele 7 conditii, totusi contractul nu reprezinta in fapt un contract de munca incheiat in forma mascata, insa inspectorii analizeaza foarte amplu documentele si iau in calcul si alte aspecte precum:
- numarul de contracte de prestari servicii de acelasi fel incheiate de o societate;
- volumul de lucru pe care il presteaza persoana fizica, exprimat in numar de ore;
- implicarea persoanei fizice si in alte activitati in afara de cele desfasurate pentru firma;
- intentia persoanei fizice de a desfasura munca independenta si cum se raporteaza la relatia cu societatea beneficiara.
In cazul freelancingului este dificil de determinat daca prestatorul putea avea in mod real un contract individual de munca, tinand cont de faptul ca majoritatea lucrarilor sunt project-based si in cel mai bun caz s-ar fi incheiat un contract de munca pe durata determinata de timp. Cu toate acestea, este foarte important daca totusi persoana fizica mai are si alte colaborari pentru a putea dovedi ca nu s-a incheiat un contract de prestari servicii pentru a evita initierea unui raport de munca.
Desi majoritatea operatorilor economici se gandesc la ITM ca fiind principala autoritate care poate controla si sanctiona firma pentru astfel de practici, ANAF este de asemenea competenta sa analizeze raporturile juridica si sa stabileaca si obligatiile fiscale de plata sub forma de contributii pentru salariati. Atunci cand intervine un control fiscal, autoritatea analizeaza toate cheltuielile efectuate de societate si daca observa ca anumite servicii au fost platite si luate ca atare deductibile, in timp ce la baza raporturilor juridice ar fi trebuit sa stea un contract de munca, stabileste prin decizie de impunere plata tuturor taxelor, inclusiv somajul si sanatatea.
Daca in urma unui control fiscal se impune plata eroanata a unor astfel de contributii si operatorul economic poate face dovada ca in mod real a fost o prestare de servicii si nu un raport de munca, are la indemana contestatia impotriva deciziei de impunere in fata autoritatii emitente si ulterior se poate indrepta cu o actiune in instanta pe calea contenciosului administrativ fiscal.
Industriile cele mai afectate de acest risc sunt cea de IT si programare, Gaming, Marketing si comunicare, sau alte domenii in care fluctuatia de personal este foarte mare. Daca prestatorii de servicii isi infiinteaza o societate si lucreaza exclusiv pentru un singur beneficiar, este dificila dovedirea faptului ca nu ar fi trebuit sa incheie un contract de munca. Desi sunt privati de mai multe drepturi si in mod special de protectie sociala, freelancerii sunt ei insisi cei care decid sa lucreze independent prin infiintarea unui PFA sau a unei societati pentru a avea mai multa libertate in luarea deciziilor fata de colaborare, cum ar fi locul desfasurarii activitatii, numarul de ore pe care doresc sa il aloce, etc. De partea acestora, in calitate de prestatori, nu exista niciun risc atat timp cat isi respecta obligatiile de declarare a veniturilor si plata a taxelor aferente.
#freelance #romania #bucharest #job #munca #success #companie #practica #experienta #contractindividual